Sfarsitul

Fiind indispus,ud in cap si cu acel miros intepator in nas,era prea ocupat sa-mi fac griji cine a murit,asta pana sa ajung in dreptul biroului meu.Cand am ajuns acolo,am simtit ca mi se taie picioarele,ca nu pot respira si ca am paralizat.Cosmin,amicul cu care am stat in banca timp de 8 ani,si cu care am fost coleg pana in clasa a XII-a,era mort.Pe usa biroului,care era langa a mea,era pus portretul lui,cateva lumanari langa tocul usii si usa baricadata cu banderolele politiei,semn ca ceva se intamplase acolo.Lasand la o parte regulile am deschis usa,am rupt banderolele alea,si am intrat inauntru.Erau 4 criminalisti si Gabriela,sotia lui.El,spre deosebire de mine,se casatorise la 24 de ani si implinea in octombrie 4 ani de casatorie.Am ramas socat,si am simtit ca lesin.Era pe scaun,cu cartea care tocmai ce o scrisese,la capitolul 6,care se numea „Ironia mortii”.Sa fie asta ironia mortii lui?Cand i-au dezvelit chipul,am incremenit.Zambea,cu multumirea ca i-a placut cum a iesit totul,dar cu nasul sangerand si cu ochii injectati.Cand s-a intors si m-a vazut,Gabriela mi-a sarit in brate.Am strans-o tare,si am inceput sa plangem amandoi.Am dus-o acasa,am culcat-o si i-am promis ca ma voi ocupa eu de cele necesare inmormantarii,avand in vedere ca Cosmin era orfan.Peste cateva ore,aflu niste detalii ciudate,dar si verdictul mortii.

Dupa ce am dus-o pe Gabriela acasa,m-am intors la birou unde am stat cateva ore,asteptand sa pot sa ma duc la morga si sa-l iau.Cat am stat la birou,am intrebat colegii ce se intamplase.Avand in vedere ca aici se lucreaza si in schimburi de noapte,nu m-a mirat faptul ca la 7 dimineata erau alea intinse pe jos.O intreb pe Andreea,careia ii cam facem ochi dulci,ce s-a intamplat.Mi-a spus ca atuci cand a venit la birou,Cosmin tinea mana in dreptul inimii,si a refuzat cafeaua.Lucru ce-l facea in premiera.Chiar glumeam cu faptul ca,atunci cand va refuza el cafea e ziua cand moare.Mi-as fi dorit sa ma intorc in timp si sa retrag aceste cuvinte.Am rabatat scaunele la jegul meu de Mercedes,si am plecat spre spital,insotit de un amic care sa ma ajute sa-l car pana la el in apartament.La morga am aflat si motivul decesului:intoxicarea cu o substanta toxica,de care nici nu auzisem,deci n-o mai tin minte.Afara tot ploua,la fel de enervant si de incet ca dimineata.Mirosul intepator din atmosfera inca era,ceea ce nu era semn bun.Cosmin inca zambea,nu i-au putut da acel aer mortuar,ceea ce e bine,pentru ca el a fost mereu un tip vesel.Zambetul era subtil,cat sa nu para ironic sau ridicol.

Cu greu mi-am gasit puterea sa urc sicriul 2 etaje,pentru ca eram practic sfasiat si socat.In camera unde urma sa-l asezam,o liniste sinistra.Gabriela,mama ei,cativa prieteni si nasii erau acolo,si nu ziceau nimic.Stateau si priveau in gol,parca erau morti.Cand l-am pus pe Cosmin pe scaunele improvizate pe moment,mama Gabrielei s-a dus in bucatarie pentru ca nu rezista sa-si vada ginerele mort.Dupa nici 2 minute,in care Gabriela plangea in hohote,se aude un zgomot puternic,crezand ca o fi spart mama ei ceva.Ma duc pe balcon unde era ea,si raman iarasi socat.Camelia,mama Gabrielei,era cazuta pe jos,geamul era deschis,si avea acelasi simptome ca si Cosmin.Ii cursese sange din nas,si nu prezenta semne de durere.

Cu greu am gasit cuvintele cu care sa-i spun Gabrielei ca mama ei tocmai a murit,asa ca am stat putin sa ma gandesc.Cand i-am spus,s-a dus sa se uite,si a inceput sa urle.Un moment am plecat capul in pamant,si aud o a doua bufnitura.Gabriela se aruncase de la balcon,si s-a infipt in gardul din dreptul balconului.M-am uitat intepat la Daniel,baiatul cu care venisem,spunandu-i din priviri ca suntem responsabili de 3 morti.Rezultatul autopsiei mamei Gabrielei,a fost acelasi:intoxicare cu „Toxina botulinica”,de care nu auzisem pana atunci.